Creionul,poate fi catalogat drept o jucărie?

Dacă,creionul poate fi catalogat drept o jucărie,atunci creionul a fost prima jucărie pe care am avut-o în mână,sau cel puțin asta mi-a spus tata (și nu avea de ce să mintă).Pentru că era pasionat de artă,de desen și pictură și nu a avut șansa de a face carieră în acest domeniu,a făcut tot posibilul ca noi,copii lui să realizăm ceea ce nu a putut el realiza. Nu a stat mult pe gânduri,și cum am avut primul contact cu această lume,mi-a predat ștafeta,acest creion de la care a pornit pasiunea mea pentru artă.

Până la vârsta de 3 ani nu mai țin minte nimic,dar știu că nu îmi trebuia jucării,mie îmi trebuia creionul,cu care îmi desenam cărțile de colorat,am vrut acel creion cu care puteam să așez pe hârtie orice doream,îmi puteam creea propria lume,puteam fi oriunde vroiam,și puteam avea orice doream.

Țin minte când venea Moș Crăciun sau Moș Nicolae,și știau să îmi aducă acel creion mult dorit.Nu mă interesa cu ce jucării mai veneau,având acele creioane,eram cel mai fericit copil.

Mai țin minte cum în timp ce copii din vecini băteau mingea,se jucau cu mașinuțe și păpuși,eu stăteam liniștit și desenam. Am avut multe de îndurat de-a lungul anilor,comentarii venite din partea „prietenilor”,veciniilor,care mereu aveau grijă să mă atace și să își bată joc de mine,spunând că ce prost sunt că în loc să bat mingea cu ei,stau în casă să desenez.

În timp ce ei se jucau de-a vați ascunselea,baba oarba,sau pur și simplu stăteau pe scări în fața blocului,spărgând semințe,și comentând despre alți „fraieri”ca mine,eu mă duceam la pregătire de desen. Râdeau și când le spuneam că vreau să dau la liceul de artă,spunând că voi fi un muritor de foame,că așa sunt artiștii.

Nu am renunțat nici în ziua de astăzi la această jucărie,mă joc în continuare,și o fac din ce în ce mai bine,în timp ce „prietenii”de-o seamă cu mine,sunt exact unde i-am lăsat înainte să fac pasul spre liceu,acum 8 ani,adică pe niște scări spărgând semințe,și bătând mingea în fața blocului,dar spre deosebire de acea vreme,au apărut manelele și au început să înjure.

Am avut parte de o jucărie care mi-a schimbat viața,și datorită căreia am trecut peste momentele dificile,doar faptul că mă puteam ascunde în lumea mea,a desenelor,m-a făcut să merg mai departe. Creionul este o jucărie,care nu se va demoda niciodată.

Am avut ocazia de a preda și eu ștafeta,și mă pot mândrii că nepoțelul meu îmi calcă pe urme.Îi place creionul la fel de mult precum mi-a plăcut mie.

Cu acest articol particip la concursul organizat de Blogatu,în colaborare cu Țara Jucăriilor.